Economia circulară și utilizarea deșeurilor ca resursă

Economia circulară este un sistem economic în care resursele necesare pentru crearea produselor sunt folosite de mai multe ori. Spre deosebire de economia liniară care implementează modelul de afaceri „a lua-fabrica-arunca”, economia circulară se bazează pe reciclare, reutilizare și re-fabricare a produselor vechi.

Piramida pentru economisirea resurselor [1]

De ce este timpul să începem să gândim circular?

Oamenii extrag miliarde de tone de resurse naturale de pe Pământ în fiecare an, iar resursele se vor epuiza dacă nu se realizează niciun progres în diminuarea folosirii lor.

Este timpul să regândim modul în care folosim resursele naturale și să lucrăm pentru conservarea lor. Până cu puțin timp în urmă, economia mondială a fost în mare parte liniară.  Pentru a conserva resursele naturale și a reduce cantitatea de deșeuri pe care o generăm, economia noastră trebuie să devină circulară. În capitolul următor, vom arunca o privire asupra modului în care putem trece de la economia liniară la economia circulară și vom vedea câteva exemple de bune practici și firme care au îmbrățișat conceptul de economie circulară.

O mulțime de produse pe care le folosim zilnic, de la ambalaje din plastic, îmbrăcăminte, electronice și mobilier sunt consumabile Există tendința de a înlocui vechiul bun consumabil cu unul nou. Modelul „a lua – a fabrica – a folosi”, în care resursele naturale sunt extrase, transformate în produse, vândute consumatorilor și utilizate până când sunt aruncate ca deșeuri (vezi diagrama noastră de mai jos), nu mai este sustenabil. Economia liniară a permis companiilor să producă și să vândă cantități mari de produse ieftine și nesustenabile.

Așadar, e necesar să trecem la economia circulară, care este benefică pentru oameni și mediu în multe feluri. Cel mai important – protejează mediul. Economia circulară promovează creșterea sustenabilă prin crearea de industrii ecologice, tehnologii de producție mai curate și utilizarea eficientă a resurselor. Economia circulară este, de asemenea, benefică din punct de vedere financiar. Potrivit Fundației Ellen MacArthur, implementarea acestui sistem poate duce la economii de 700 de milioane de dolari în industria bunurilor de larg consum și la o creștere anuală de 3000 euro a venitului disponibil pentru gospodăriile din UE [2]. Economia circulară deschide noi perspective prin crearea de noi locuri de muncă, contribuind astfel la eradicarea sărăciei și sporind oportunitățile de angajare pentru oameni din toate categoriile sociale.

2.1 Deșeuri – Definiție conform UE

Există multe definiții ale deșeurilor.
Pe baza terminologiei UE din Regulamentul referitor la statisticile privind deșeurile privind statisticile deșeurilor, substanțele și materialele definite ca deșeuri sunt ”orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce” [3]. Se disting deșeurile din reziduuri (adică „substanțe și materiale care sunt reziduuri ale proceselor de producție sau consum”) [4]. Deșeurile pot fi, de asemenea, clasificate ca „deșeuri primare” (din reziduuri de consum și producție în gospodăriile private și întreprinderi) și „deșeuri secundare” – deșeuri din reziduurile de tratare a deșeurilor (inclusiv deșeuri pentru eliminare și valorificare).

Sursa: https://www.pexels.com/de-de/foto/nahaufnahmefoto-der-plastikflasche-2409022/ Catherine Sheila

În acest sens, deșeurile încetează să mai fie deșeuri după ce au fost supuse unor reciclări specifice sau altor procese. Apoi se pot „recupera” și pot fi „reutilizate” pe piață în scopuri generale sau specifice, ținând cont de faptul că respectă regulile legislației și standardelor existente și că utilizarea nu are niciun impact negativ asupra mediului sau asupra sănătății umane. Criteriile specifice care determină momentul în care respectivul material încetează să mai fie deșeu și încurajează reciclarea prin crearea unui cadru juridic pentru materialele reciclabile sunt prevăzute de Articolul 6 alineatul (1) din Directiva privind deșeurile.

Sursa: https://www.pexels.com/de-de/foto/mann-person-menschen-frau-7475167/
Mikhail Nilov

Chiar dacă reglementările UE încurajează reutilizarea deșeurilor, există încă dificultăți în punerea în aplicare a unei astfel de politici. De exemplu, industria alimentară din UE risipește aproximativ 88 de milioane de tone de alimente pe an, cu costuri estimate la 143 de miliarde de euro [5]. În țări precum Austria sau Germania este interzisă prin lege luarea alimente aruncate. O astfel de „hrană risipită” pe care supermarketurile, restaurantele sau întreprinderile agricole o aruncă nu poate fi luată de nimeni altcineva, deoarece se consideră că aparține încă proprietarilor.

Reutilizarea deșeurilor de plastic este, de asemenea, dificilă. Unele materiale plastice nu pot fi deloc reciclate, în timp ce altele pot fi refolosite. Pentru a cunoaște diferențele și modalitățile de procesare a diferitelor tipuri de plastic, start-upper-ii ar trebui să aibă un know-how tehnic și juridic.

În afara UE, unul dintre pericolele din țările asiatice în curs de dezvoltare este reprezentat de dezmembrarea navelor. Țările dezvoltate renunță la navele vechi și le trimit în China și Bangladesh, două centre principale din Asia de dezmembrare a navelor. Una dintre principalele probleme aici constă în faptul că aceste nave au fost construite într-o perioadă cu mult mai puține reglementări legate de mediu. Cercetătorii arată că o astfel de acțiune are un impact extrem de negativ asupra lucrătorilor și a mediului în acest sector comercial toxic. Navele mai vechi conțin substanțe periculoase pentru sănătate, cum ar fi azbest, oxid de plumb, cromați de zinc, mercur, arseniu și tributilstaniu. În plus, în China și în alte țări în curs de dezvoltare, lucrătorii de la dezmembrarea navelor nu au adesea echipament sau material de protecție adecvate pentru a manipula astfel de substanțe toxice.

2.2 Monitorizarea generării și tratării deșeurilor la nivelul UE

Pentru a monitoriza generarea și tratarea deșeurilor, UE oferă statistici și definiții cu cerințe legale privind generarea, tratarea și gestionarea deșeurilor. Clasificarea europeană a deșeurilor în scopuri statistice (EWC-Stat) este efectuată în mod regulat pentru a informa cu privire la generarea de deșeuri comunitare. „Ghidul privind clasificarea deșeurilor în funcție de categoriile EWC-Stat” diferențiază deșeurile în funcție de caracteristicile sau proprietățile lor chimice sau fizice, principalele surse (procese tehnice, ramuri industriale) și informații despre componentele potențial periculoase ale fluxului de deșeuri.

UE clasifică tratarea deșeurilor în funcție de tipul de tratament (recuperare, incinerare cu recuperare energetică, alte incinerări, eliminare pe teren și tratare a terenului).  UE a definit 51 de categorii de deșeuri și de deșeuri generate și 18 actori industriali sau casnici care desfășoară astfel de activități.  UE implementează aceste definiții, iar Eurostat menține un set de Obiective de Dezvoltare Sustenabilă (ODS) ale UE [6] – set de 100 de indicatori structurați de-a lungul celor 17 ODS [7].

Datele Eurostat privind deșeurile [8] și „Ghidul privind clasificarea deșeurilor în funcție de categoriile EWC-Stat” [9] pot fi de interes pentru start-up-urile care caută să intre în industria de gestionare a deșeurilor.  Eurostat Waste Data este o bază de date extinsă care oferă mai multe informații despre reglementările și cerințele legale privind tratarea și gestionarea deșeurilor, inclusiv o serie de directive UE, care au introdus măsuri de responsabilitate a producătorilor pentru fluxurile de deșeuri, legate de bateriile (BATT), sfârșitul ciclului de viață al vehiculelor (ELV), deșeuri de ambalaje (PACK) și deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE).  „Ghidul privind clasificarea deșeurilor în funcție de categoriile EWC-Stat”, pe de altă parte, oferă o bună imagine de ansamblu asupra clasificării deșeurilor.

Sursa: https://www.pexels.com/photo/landfill-near-trees-2768961/

Leonid Danilov

2.3 Reutilizarea deșeurilor

Pe baza legislației UE privind gestionarea deșeurilor, există cinci categorii de tratare a deșeurilor: valorificare (inclusiv reciclare, compostare și digestie anaerobă, procese industriale de recuperare a solvenților, acizilor sau bazelor, catalizatorilor și uleiurilor), eliminarea în sau pe pământ – alte operațiuni decât valorificarea cu chiar și o consecință secundară a valorificării substanțelor sau a energiei și a tratării terenurilor (de exemplu, în beneficiul agricol sau ecologic), incinerarea cu recuperare de energie – pentru recuperarea substanțelor sau energiei, de exemplu prin depozitarea deșeurilor la gropile de gunoi, și prin alte incinerări [10]. Raportarea ar trebui să se refere la:

• utilizarea deșeurilor pentru a genera energie
• recuperarea/regenerarea solventului
• reciclarea/recuperarea substanţelor organice
• reciclarea/recuperarea metalelor și compușilor metalici
• reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
• regenerarea acizilor sau bazelor
• componente de deșeuri utilizate pentru reducerea poluării
• recuperarea componentelor din catalizatori
• rerafinarea uleiurilor sau alte reutilizari ale uleiurilor
• tratarea terenului care are ca rezultat beneficii pentru agricultură sau îmbunătățiri ecologice
• utilizarea deșeurilor obținute din oricare dintre aceste operațiuni enumerate

Unele activități de utilizare a deșeurilor s-ar putea să nu se regăsească în directivele menționate anterior pentru raportare, dar ar putea fi totuși considerate „utilizarea deșeurilor” conform ideii acestui proiect, cum ar fi, de exemplu, incinerarea deșeurilor drept combustibil [11]. Alte utilizări ale deșeurilor, cum ar fi procesarea internă a deșeurilor, care este organizată la locul în care au fost generate și pot fi observate, de exemplu, în reprocesarea sau regenerarea deșeurilor de producție în același proces sau similar prin care au fost generate (reutilizarea pietrișului, de exemplu).

În afară de categoriile de deșeuri și operațiunile de tratare sau gestionare, start-up-urile vor trebui, de asemenea, să cunoască cele mai recente legislații ale UE și reglementări naționale, regionale și locale (inclusiv alte legislații decât legislația privind deșeurile) pe care nu le vom putea acoperi în detaliu în acest modul.

În acest modul vom discuta în continuare materialele și categoriile de tratament care ar putea fi de interes pentru start-upper-ii care deschid micro-întreprinderi sau mici afaceri ce nu necesită investiții mari.

Unul dintre materialele cel mai frecvent utilizate la scară globală este plasticul.

Consumul, precum și nevoia de eliminare a acestuia cresc rapid.

Source: https://korotkinassociates.com/great-pacific-garbage-patch/

Marea insulă de gunoi din Pacific  – e alcătuită din resturi de plastic care acoperă o suprafață de peste două ori mai mare decât Texasul și care plutesc în jurul oceanului Pacific. În 1997, căpitanul unei ambarcațiuni, Charles Moore, a descoperit acest morman de gunoi – pe care l-a numit Marea insulă de gunoi din Pacific – într-una dintre cele mai îndepărtate părți ale lumii. Întorcându-se dintr-o cursă transpacifică, el și echipajul său au întâlnit un corp mare de resturi de plastic în ocean.

Sursa: https://eu.usatoday.com/story/tech/science/2018/03/22/great-pacific-garbage-patch-grows/446405002/

Charles Moore a scris:

 “În timp ce priveam de pe punte suprafața a ceea ce ar fi trebuit să fie un ocean curat, m-am confruntat, cât se vedea cu ochii, cu prezența plasticului. Mi s-a părut de necrezut. În săptămâna necesară traversării zonei subtropicale, indiferent la ce oră din zi m-am uitat, resturile de plastic pluteau peste tot: sticle, capace, ambalaje, fragmente.” [12]

Dacă nu se face nimic, cercetările estimează [13] că nivelurile de plastic care vor ajunge în ocean se vor tripla până în 2040; raportul Fundației Ellen MacArthur [14] a sugerat că până în 2050 ar putea exista mai mult plastic decât pește.

2.4 Reutilizarea plasticului – Șapte tipuri de plastic [15]:

PET (polietilen tereftalat) este cel mai comun plastic folosit pentru ambalarea produselor alimentare și a băuturilor. Este ieftin, ușor și, cel mai important, ușor de reciclat. Recipientele PET reprezintă plasticul cel mai reciclat din lume.

Folosit la: ambalare băuturi răcoritoare, apă, ketchup, bere; apă de gură; recipiente ce conțin unt de arahide;  recipiente sosuri pentru salate și ulei vegetal.

 

HDPE (polietilenă de înaltă densitate) – plastic utilizat în mai multe moduri, în special în ambalaje. Este acceptat în majoritatea centrelor de reciclare și are în componență unul dintre cei mai ușor de reciclat polimeri plastici.

Folosit la: recipiente pentru lapte, suc, înălbitor, detergent, produse curățenie uz casnic, șampon; intră în componența sacilor menajeri pentru gunoi și a sacoșelor pentru cumpărături; recipiente pentru ulei de motor, pentru unt, iaurt, acoperire cutii cereale.

 

PVC (policlorură de vinil) și V (vinil) este plastic rezistent și frecvent utilizat pentru lucruri precum conducte și siding. Deoarece clorul face parte din structura PVC, în timpul producției se pot elibera dioxine extrem de periculoase, prin urmare este foarte greu de reciclat.

Folosit la: recipiente pentru șampon, ulei de gătit, ambalaje blistere, izolație pentru cabluri, siding, ferestre sau conducte.

 

LDPE (polietilenă de joasă densitate) este un plastic flexibil, cu multe aplicații. Se găsește în pungi de plastic și este dificil de reciclat.

Folosit la: flacoane comprimabile; pungi pentru pâine, alimente congelate, curățare uscată, cumpărături sau mobilier.

 

PP (polipropilena) are un punct de topire ridicat, așadar e adesea folosit pentru recipientele cu lichid fierbinte. Treptat, devine tot mai acceptat de către reciclatori.

Folosit la: anumite recipiente pentru iaurt, pentru sirop, pentru medicamente, capace.

 

PS (polistirenul) poate fi transformat în produse rigide sau spumă — în acest din urmă caz este cunoscut ca Styrofoam™. Monomerul de stiren (un tip de moleculă) este posibil cancerigen și poate contamina alimentele. Nu e biodegradabil și este aproape imposibil de reciclat.

Se găsește în: farfurii și pahare de unică folosință, tăvi pentru carne, cutii ouă, recipiente pentru transport, pentru aspirină, carcase pentru CD-uri.

 

PET Nr. 6 este folosit în mod obișnuit în ambalarea produselor alimentare

Sursa: https://pixabay.com/de/photos/h%c3%bchnchensalat-lebensmittel-kasten-6016585/

Diverse  – o mare varietate de rășini plastice care nu se încadrează în categoriile anterioare sunt grupate aici. Policarbonatul (plastic dur) și PLA (acid polilactic) reprezintă plasticul nr. 7, care nu sunt niciodată reciclate.

Se găsește în: recipiente mari pentru apă, materiale antiglonț, ochelari de soare, DVD-uri, carcase pentru iPod și computere, panouri și afișaje, anumite recipiente pentru alimente, nailon.