Etichetarea produselor în cadrul Economiei Circulare

2.1 Etichetarea produsului: definiții și caracteristici

Etichetarea produsului (EP) este cel mai direct mijloc de comunicare folosit de producători cu scopul de a oferi consumatorilor sau altor utilizatori informații vitale, permițând identificarea produsului. Este un termen general care se referă la informațiile tipărite care sunt legate de produs pentru a-l identifica sau de un recipient pentru a-i identifica conținutul. Poate fi o bucată de material sau informația scrisă direct pe un produs.

Etichetele produselor au mai multe funcții:

• să furnizeze informații esențiale, adesea cerute de legislație, despre produs, conținutul și utilizarea acestuia,
• să contribuie la recunoașterea produsului,
• să facă publicitate produsului și să ajute la promovarea lui,
• să ajute la clasificarea produsului în funcție de diferite categorii de pe piață,
• să asigure respectarea cerințelor legale.

În general, eticheta produsului include numele produsului, caracteristicile, instrucțiunile de utilizare, elemente grafice și logo, marcaje de certificare, instrucțiuni de securitate, condiții de depozitare și informații despre eliminarea deșeurilor. O etichetă bună a produsului trebuie:

• să furnizeze informații de bază: denumirea mărcii, prețul, certificarea standard, data de expirare a produselor alimentare, numele și adresa producătorului,
• să ofere detalii despre conținut sau ingrediente, greutate, volum, mărime etc.,
• să includă instrucțiuni de utilizare, dacă este necesar,
• să conțină avertismente și contraindicații, dacă este cazul,
• să fie vizibilă și ușor de citit.

Scopul cel mai important al EP este de a informa despre diferitele caracteristici ale produsului pentru a proteja sănătatea și interesul consumatorului. Un produs bine etichetat reduce semnificativ răspunderea legală a producătorului. Așadar este în interesul atât al consumatorilor, cât și al producătorilor, ca EP să respecte standardele și reglementările aplicabile. În orice caz, etichetele produselor trebuie să respecte obligațiile legale.

Există două tipuri principale de etichetare a produselor:

• obligatorie – anumite informații legate de produse precum alimente, medicamente, jucării etc., trebuie incluse potrivit legii,
• voluntară – informații incluse deoarece producătorul consideră că pot fi utile pentru unii consumatori (de ex.: „Potrivit pentru vegani”). Acestă etichetare poate fi, în unele cazuri, parțial reglementată.

Sursa: https://commons.wikimedia.org

2.2 Importanța etichetării produselor

EP este o componentă importantă a tuturor produselor, fiind un mijloc de comunicare foarte eficient și o caracteristică fundamentală în marketing. Aceasta joacă un rol vital în creșterea vizibilității mărcii și a loialității față de marcă și poate ajuta consumatorii să decidă cumpărarea produsului. Eticheta produsului este, de asemenea, primul punct de comunicare după vânzare, ajutând clienții să utilizeze, să manipuleze și să elimine corect produsele.

EP are efecte importante asupra multor aspecte ale unei afaceri. Etichetarea corectă este necesară pentru manipularea eficientă a produsului de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, pentru eficientizarea activităților comerciale și pentru simplificarea comerțului între firme. Utilizarea standardelor comune pentru identificarea și urmărirea produselor și respectarea cerințelor relevante de siguranță a produselor sunt condiții prealabile pentru o bună cooperare și un schimb eficient de informații despre produse între partenerii comerciali.

O etichetare a produsului corectă asigură trasabilitatea produselor de-a lungul lanțului de aprovizionare și ajută la gestionarea conformității produselor rechemate. Acestea pot fi urmărite de la clienți prin procesele de fabricație, expediere, livrare și achiziție de materii prime, astfel încât livrările inițiale de materie primă pot fi identificate. Trasabilitatea este utilă pentru îmbunătățirea calității și detectarea sursei care a generat o problemă sau alte neajunsuri.

O etichetare corespunzătoare asigură conformitatea cu legile, politicile și reglementările relevante. În cazul în care informațiile furnizate pe eticheta produsului nu sunt suficiente sau nu sunt conforme cu legea, producătorul se poate confrunta cu consecințe grave în ceea ce privește reputația, penalități, costuri etc. Informațiile lipsă sau greșite în ceea ce privește instrucțiunile de siguranță sau instrucțiunile de utilizare pot pune clienții în pericol și au un impact grav asupra viitorului firmei producătoare.

Companiile start-up trebuie să fie extrem de atente pentru a compensa experiența lor limitată și resursele reduse. Oricare dintre produsele lor trebuie să fie etichetat corespunzător. O bună practică este colaborarea cu experți în EP și în alte domenii relevante.

Etichetele produselor pot include informații suplimentare care acționează ca un factor de diferențiere pentru a obține un avantaj competitiv (de exemplu, conformitatea cu marcajele de certificare recunoscute la nivel global sau detaliile promoționale).

2.3 Rolul etichetării produselor în economia circulară

Etichetare produselor poate facilita tranziția către economia circulară. Pe lângă educarea consumatorilor și a companiilor, aceasta joacă un rol important în încurajarea utilizării mai sustenabile a resurselor, a reciclării și reutilizării sporite, a economisirii de energie etc.

Comisia Europeană a adoptat noul Plan de Acțiune privind Economia Circulară în martie 2020, unul dintre principalele componente ale Pactului Ecologic European, agenda europeană pentru creștere durabilă. Este un plan ambițios de a ajuta întreprinderile și consumatorii europeni în tranziția către o economie circulară și anunță inițiative de-a lungul întregului ciclu de viață al produselor. EP este una dintre metodele care vor fi utilizate pentru a atinge obiectivele Pactului Ecologic al UE [1].

Acțiunile UE vor maximiza valoarea și utilizarea tuturor materiilor prime, produselor și deșeurilor, promovând economisirea energiei și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Etichetele ecologice pentru produse, cum ar fi, de exemplu, EU Ecolabel, sunt foarte utile în atingerea acestor obiective. Acestea pot oferi consumatorilor garanția că produsele respectă cerințele legate de calitatea mediului.

Potrivit unui studiu [2] realizat pe 800 de respondenți din Regatul Unit, produsele „circulare” sunt aproape întotdeauna preferate în detrimentul produselor cu atribute altfel identice.  S-a demonstrat că aplicarea unei etichete care indică un nivel de circularitate pe produse precum telefoanele mobile și aspiratoarele robot ar putea fi o strategie profitabilă pentru producători.

Etichetarea poate crește încrederea clienților în produsele „circulare” și poate oferi un avantaj competitiv companiilor. În plus, unele studii [3] sugerează că anumiți clienți sunt dispuși să plătească mai mult pentru produsele cu etichete care semnalează beneficii sociale și de mediu. Cu toate acestea, companiile și start-up-urile trebuie să fie conștiente și de alte aspecte care le pot afecta negativ afacerea:

• un astfel de sistem de etichetare ar putea crește costurile pentru companie [4],
• clienții sunt dispuși să plătească relativ mai puțin pentru produsele reutilizate, recondiționate sau reciclate [5],
• reorientarea producției către produse mai circulare poate implica incertitudini substanțiale, inclusiv pierderea profitului [6].

 

Sursa: https://ec.europa.eu/environment/ecolabel

2.4 Scheme de etichetare a produselor pentru economia circulară

Etichetele și schemele de etichetare ecologice (ESEE) au fost utilizate încă din anii 1970 în diverse domenii, dimensiuni și tipuri. În prezent există un număr mare de etichete ecologice, revendicări, declarații și alte moduri de transmitere a informațiilor ecologice ale produselor [7]. Peste 455 de programe de etichetare ecologică în 199 de țări și 25 de sectoare industriale sunt incluse în Registrul de Indici de Etichetare Ecologică [8].

Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) a creat standarde pentru practicile de etichetare referitoare la etichetele și declarațiile de mediu. ISO separă schemele de etichetare ecologică în 3 tipuri [9]:

• Tip I (ISO 14024) – etichetele ecologice, definite ca scheme de etichetare voluntară care diferențiază unele dintre cele mai performante produse și servicii în funcție de criterii multiple, care se bazează pe standarde transparente de preferință a mediului. O organizație calificată verifică și acordă o licență care autorizează utilizarea etichetei ecologice pe produse.
• Tip II (ISO 14021) – revendicări bazate pe declarații pe proprie răspundere ale producătorilor sau vânzătorilor cu amănuntul, care descriu un produs sau un serviciu conform principiilor directoare generale. Afirmațiile trebuie să poată fi verificabile și să utilizeze informații corecte și neînșelătoare. ISO 14021 oferă îndrumări pentru utilizarea corectă a simbolurilor și termenilor [10].
• Tip III (ISO/TR 14025) – declarațiile de mediu, oferind informații cuantificate despre produs bazate pe impactul ciclului de viață. Declarațiile trebuie să se bazeze pe proceduri și rezultate dintr-o evaluare cuantificată a ciclului de viață al produsului în conformitate cu standardele ISO 14040.

Cu toate acestea, există multe ESEE care nu sunt acoperite de aceste trei tipuri. Unele scheme de etichetare ecologică foarte populare includ auditul efectuat de terți, dar nu se bazează pe ciclul de viață sau pe criterii multiple (de exemplu, produse certificate ecologic și eticheta Energy Star). De asemenea, din această categorie sunt excluse schemele de raportare cantitativă auditate de terți care nu sunt bazate pe ciclul de viață [7].

În prezent există ESEE pentru aproape orice fel de produse, pentru servicii și chiar pentru clădiri.

Sursa: https://hellotera.com/   

2.5 Răspunsul clienților la etichetarea produselor

După cum s-a discutat deja, EP poate avea un impact mare asupra clienților, pe mai multe niveluri.

În prezent, deoarece schimbările climatice sunt un subiect din ce în ce mai discutat în mass-media și efectele sale devin tot mai evidente, există o creștere a cererii de produse pe care clienții le percep a fi ecologice. O modalitate de a comunica acest aspect prietenos cu mediul este prin intermediul etichetelor de mediu (cunoscute și sub denumirea de etichete ecologice sau etichete verzi). Acestea oferă informații despre un produs în ceea ce privește beneficiile sale generale pentru mediu, cum ar fi reciclabilitatea ambalajului sau absența ingredientelor dăunătoare și pot influența pozitiv alegerile consumatorilor. Datorită criteriilor ecologice transparente, consumatorii pot diferenția produsele, le pot compara în termeni de sustenabilitate și pot face alegeri conștiente. În consecință, cererea pentru produse cu etichetă ecologică este în creștere și acesta este un fapt de care start-up-urile și companiile ar trebui să țină cont.

Mulți consumatori sunt interesați să plătească în plus pentru caracteristicile legate de sustenabilitate și dispuși să cumpere astfel de produse. Etichetele de mediu sunt considerate importante în procesul de achiziție și sunt văzute ca un factor care poate influența modurile de cumpărare ale consumatorilor. Acestea acționează ca un ghid pentru consumatori ajutându-i să aleagă produse ecologice, așadar companiile le pot utiliza pentru a-și caracteriza produsele, pentru a le poziționa și pentru a comunica un mesaj prietenos cu mediul.

În ultimii ani s-a produs o schimbare semnificativă în ceea ce privește consumul sustenabil. Unele studii arată că disponibilitatea consumatorilor de a plăti mai mult pentru produsele cu etichetă ecologică este legată de încrederea pe care o au în organizația care certifică eticheta, nivelul lor de educație și implicare în activități de protecție a mediului și tipul de informații suplimentare furnizate. Aceștia sunt câțiva dintre parametrii pe care un start-up ar trebui să-i ia în considerare în strategia sa pentru EP.

Momentul actual este foarte bun pentru a fi un start-up „verde”, unul care acționează într-un mod ce minimizează daunele aduse mediului. Cu o etichetare de produs adecvată, un răspuns pozitiv al clienților la oferta companiei poate fi ușor asigurat.

Fotografie realizată de Melanie Lim pe Unsplash

2.6 Reguli generale pentru etichetarea produselor

Etichetarea produselor este reprezentată de informațiile scrise de pe ambalaje și depinde de cerințele naționale și internaționale relevante. Aceasta trebuie să respecte unele reguli obligatorii, care pot varia de la o țară la alta și de la un tip de produse la altul. În plus, producătorul, dacă dorește, poate să folosească și o anumită etichetare voluntară, care poate fi, de asemenea, reglementată.

Fiecare produs trebuie să fie etichetat ținând cont de cerințele specifice pieței pe care este vândut. Totuși, pot fi identificate câteva reguli generale care trebuie urmate la conceperea unei etichete de produs:

• trebuie precizată identitatea produsului,
• greutatea netă trebuie declarată,
• lista ingredientelor utilizate în produsul final trebuie inclusă,
• trebuiesc furnizate instrucțiuni de siguranță,
• trebuie furnizate informații adecvate cu privire la producător și datele de contact ale acestuia,
• marcajul de certificare, dacă este necesar, trebuie să fie afișat,
• logo-ul mărcii ar trebui inclus,
• informațiile furnizate nu trebuie să fie false, derutante sau înșelătoare.

În funcție de tipul de produs și de țara în care este introdus pe piață, etichetarea produsului este posibil să trebuiască să respecte și alte reguli, cum ar fi furnizarea de:

• instrucțiuni de utilizare,
• avertismente corespunzătoare,
• scris ușor de citit și vizibil pe etichetă,
• o listă cu alergenii conținuți de produs,
• informații nutriționale,
• țara de origine,
• data durabilității minime,
• orice condiții speciale de păstrare sau utilizare,
• informații de siguranță pentru produsele potențial periculoase.

Există reguli speciale pentru unele produse, cum ar fi alimente, jucării sau medicamente.

Este responsabilitatea producătorului să se asigure că eticheta produsului respectă cerințele legale și oferă toate informațiile necesare clienților.

2.7 Instrucțiuni pentru etichetarea efectivă a produselor

Etichetarea efectivă a produsului nu înseamnă doar furnizarea pe ambalaj a tuturor informațiilor tehnice și cerute de lege, ci și a oferi consumatorilor încrederea de a alege și utiliza corect produsul. În plus, EP poate fi un factor de diferențiere, ar putea influența percepția consumatorului asupra mărcii și chiar influența decizia de cumpărare.

Eficacitatea unei etichete de produs poate fi îmbunătățită respectând câteva linii orientative:

• folosirea psihologiei culorii[11],
• alegerea celei mai potrivite forme de etichetă pentru produs,
• utilizarea codurilor de bare sau a codurilor QR,
• selectarea cu atenție a materialului etichetei și a finisajului,
• includerea informațiilor de contact,
• utilizarea etichetei produsului împreună cu rețelele sociale.

Utilizarea etichetei produsului împreună cu rețelele sociale este o modalitate excelentă de a-i spori eficacitatea, în special pentru companiile mici și start-up-uri. Acestea ar trebui să ia în considerare crearea unei strategii de marketing coerente care să permită sinergia dintre etichetarea produselor lor și platformele social media adecvate.

Etichetarea produselor poate deveni mai eficientă și cu ajutorul noilor tehnologii, cum ar fi Cloud Computing și Internet of Things, care asigură o mai bună comunicare și conectare a diferiților actori ai lanțului de aprovizionare, îmbunătățind trasabilitatea și securitatea. Alte tehnologii, precum Realitatea Augmentată, permit detalierea informațiilor conținute în etichetă și îmbunătățirea comunicării cu clienții.

Lansarea unui produs nou poate fi o perioadă dificilă pentru un start-up, cu multe activități critice de finalizat și implică riscuri semnificative. Etichetarea produsului este unul dintre lucrurile importante care trebuie luate în considerare în faza de concepție a produsului.

Sursa: https://thelogocompany.net

Sursa: www.ludoreng.com

Sursa: www.onlinelabels.com/

2.8 Cerințe UE privind etichetarea produselor

Etichete obligatorii

Multe produse pot fi vândute în UE numai dacă poartă marcajul CE, indiferent de locul unde au fost fabricate. Marcajul CE indică faptul că un produs a fost evaluat de producător și considerat că îndeplinește cerințele UE de siguranță, sănătate și protecție a mediului. Este obligatoriu doar pentru produsele pentru care există specificații UE care cer aplicarea marcajului CE. Unele produse sunt supuse mai multor cerințe UE în același timp, iar producătorul trebuie să se asigure că produsul său respectă toate cerințele relevante. Foarte multe informații despre marcajul CE sunt disponibile pe site-urile web ale UE [12].

Pentru anumite grupuri de produse, o etichetă energetică trebuie să fie afișată clar pe fiecare produs. Etichetele energetice clasifică aparatele și alte categorii de produse pe o scară de la A la G în funcție de cantitatea de energie consumată.

Majoritatea echipamentelor electrice și electronice vândute în UE trebuie să poarte eticheta WEEE care indică faptul că produsul trebuie trimis la un punct de colectare desemnat pentru recuperare și reciclare.

Majoritatea articolelor de încălțăminte vândute în UE trebuie să poarte o etichetă pentru încălțăminte care informează clienții despre ce materiale sunt utilizate în fabricarea acestora.

Hainele și alte produse textile vândute în UE trebuie să poarte o etichetă pentru produse textile. Aceasta trebuie să prezinte în mod clar compoziția tuturor fibrelor textile utilizate și să indice orice părți ne-textile de origine animală.

Etichete voluntare

EU Ecolabel poate fi aplicată pe diverse produse care sunt ecologice și respectă criterii ecologice riguroase.

e-mark arată că un produs respectă normele UE privind indicarea volumului sau greutății și a metodelor de măsurare care trebuie utilizate de companiile care vând produse pre-ambalate.

Este esențial ca start-up-urile să verifice dacă vreo etichetă obligatorie este aplicabilă produselor pe care intenționează să le vândă în UE și să respecte regulile aplicabile.

Sursa: https://ec.europa.eu

Source: https://europa.eu

Sursa: https://ec.europa.eu

2.9 Cerințe de etichetare în alte țări

Reglementările internaționale devin tot mai complexe, din ce în ce mai multe țări au cerințe dure de etichetare și care le sunt specifice. Fiecare țară are propriile reguli de etichetare a produselor care specifică cerințele cheie, cum ar fi limba în care este scrisă eticheta și ce componente ale produsului trebuie enumerate. Regulile generale deja descrise în acest modul sunt, de obicei, aplicabile.

Unele cerințe de etichetare se aplică tuturor categoriilor de produse sau unei game largi de produse. De exemplu, toate produsele vândute în SUA trebuie să fie etichetate cu țara de origine (adică, Made in Romania – Fabricat în România) și toate produsele vândute în țări precum China și Brazilia trebuie să fie în limba națională. Alte cerințe de etichetare se aplică anumitor produse, cum ar fi jucăriile, electronicele și textilele, iar fiecare dintre acestea are propriul set de astfel de cerințe.

Deoarece produsele etichetate incorect nu pot fi introduse legal pe piață, este esențial ca producătorul să respecte toate cerințele legate de etichetarea produselor ale țării în care produsul său urmează să fie vândut. De exemplu, autoritățile vamale din SUA au dreptul de a returna mărfurile care nu sunt etichetate corespunzător.

Multe produse importate în SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă trebuie să respecte anumite cerințe de etichetare. Dintre acestea, putem aminti:

• jucării și produse pentru copii,
• îmbrăcăminte, textile, accesorii,
• alimente,
• medicamente etc.

În Japonia, în general, etichetarea pentru majoritatea produselor importate nu este necesară în etapa de vămuire, ci la punctul de vânzare. Multe produse importate în China trebuie să primească un marcaj China Compulsory Certification (CCC) înainte de vânzare.

Cea mai ușoară modalitate prin care un start-up se asigură că un anumit produs îndeplinește toate cerințele aplicabile într-o anumită țară și este etichetat corespunzător este să lucreze cu un agent local sau un importator.